Aniversare cu bucluc

Dacă veți merge până la capătul curcubeului, veți întâlni o  pădurice. Iar în pădurice, dacă veți fi curioşi să cercetați, veți întâlni un copac. Înalt, cu trunchiul gros și cu o coroană bogată de frunze vesel colorate. Îl vedeți? Da, da, copacul acela. Acum apropiați-vă uşor de el şi priviţi-l cu atenție. Vedeți căsuțele acelea prinse de ramurile lui precum niște podoabe? Foarte frumoase, aşa-i? Iar în una din ele, locuiește  familia Gâtlung, o familie de girafe pitice.
Astăzi fetița familiei Gâtlung împlinește cinci ani, așă că doamna Gâtlung s-a gândit să îi facă o surpriză. Vrea să pregătească fabuloasa rețetă de brioşe “zâmbăricioase” a străbunicii Gâtlung. O rețetă specială…
– …pentru această zi specială, spune doamna Gâtlung cu voce tare.
Răsfoiește cartea de bucate cu coperte aurii și citește cu atenție ingredientele:
– Din asta am, și din asta am…hmmm, din asta nu am. Pfiu, îmi lipsește tocmai scorțișoara. Trebuie să o anunț pe Chichi, de la Magazinul de Mirodenii, să îmi aducă niște scorțișoară cât mai repede.

Girafa se îndreaptă spre masă și scoate o bucată lucioasă de hârtie dintr-un sertar secret. Privind-o ați putea spune că este o bucată de hârtie obișnuită. Ați putea, însă ați fi tare departe de adevăr. Căci e de ajuns să rostiți cu glas tare dorințele voastre și, dintr-o dată, vorbele se aștern cuminți pe foaia de hârtie, înșirate parcă de o mână nevăzută. Apoi hârtia se transformă într-o gărgăriță ce zboară iute, mai iute decât vântul însuși, spre cel care va primi mesajul.
Nu trece mult timp și doamna Gâtlung aude un zgomot dinspre borcanele cu dulceață:
– Bună dimineața, doamnă Gâtlung! Sunt eu, Chichi. Am ajuns, în sfârşit. În pădure este o aglomeraţie, ceva de speriat!

Ca de obicei, șoricica intră pe fereastra larg deschisă și se oprește prevăzătoare pe raftul cel mai înalt al dulapului de bucătărie. Niciodată nu se oprește pe raftul de jos și niciodată nu intră pe ușă, orice ar fi. Asta din pricina motanului Stronț, vecinul familiei, care își bea deseori cafeaua împreună cu doamna Gâtlung. Cică ar fi între ei o gâlceavă mai veche, încă nerezolvată.
– Poți coborî liniştită, Chichi! Stronț nu-i aici, o asigură doamna Gâtlung.
– Prea bine, spune șoricica. Se saltă grațioasă pe picioruțele din spate și, cu brațele ridicate, face un salt în aer de toată frumusețea.Tocmai se pregătește să aterizeze în aplauzele doamnei Gâtlung, când deodată, o gură cu dinți ascuțiți și colți fioroși se deschide larg, gata să o înghită. Chichi scoate un ţipă scurt și, galbenă de frică, se refugiază înapoi pe raft.
– Ce faci, domnule Stronţ? strigă doamna Gâtlung.Ţi-ai pierdut minţile?
– Nu, mă jucam doar, răspunde mieros motanul.
– Să înțeleg că te jucai cu mâncarea?
– Nici vorbă, spune acesta, cu o privire nevinovată.
– Nu zău! Și atunci ce căutai pe lângă Chichi, cu colții la vedere și gura larg deschisă?

– Vai, prietenă scumpă, mă bănuieşti cumva de lucruri necurate!? Am stat așa pentru siguranța ei, desigur. M-am gândit că ar fi bine să aterizeze pe ceva moale, să nu se lovească.

Doamna Gâtlung nu crede balivernele motanului și este, pur și simplu, furioasă :
– Motanule, ți-am spuse în repetate rânduri să-mi lași musafirii în pace, altfel o să fie vai și amar! Ei bine, este vai și amar! De azi-înainte, să-ţi bei cafeaua în altă parte. Poate împreună cu vulpea, dacă va vrea să te primească. Sau cu lupul, ce-mi pasă mie!? Eu, una, nu mai am chef să-ți văd mustățile obraznice pe-aici.
– Iertare, doamnă Gâtlung! Hai să nu stricăm o prietenie așa frumoasă din pricina unei amare neînțelegeri!
Însă de data asta, nici tânguielile lui Stronț și nici privirea lui spășită nu o înduioșează pe doamna Gâtlung.
–  Azi ai întrecut măsura, motanule, îl dojenește ea. Ușa-i pe acolo.
Stronţ pricepe că nu mai este binevenit și iese din bucătărie trist, cu coada între picioare.

Încetul cu încetul, lucrurile se liniştesc. Chichi nu mai este speriată, așa că se grăbeşte spre Magazinul de Mirodenii, iar doamna Gâtlung se întoarce la rețeta de brioşe a străbunicii.
După un timp, ceasul cuptorului anunţă vesel că brioșele s-au copt. Doamna Gâtlung le scoate din cuptor, însă nici nu apucă bine să le așeze pe farfurie, că se aude soneria. Invitații sosesc unul câte unul și, în scurt timp, casa se umple de râsete și voie bună.

În copacul de la capătul curcubeului, toată lumea petrece.

Distribuie:

FacebooktwitterFacebooktwitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.