„Natura mi-a fost muză fidelă dintotdeauna. În rest, reușesc să găsesc inspirație în tot ce mă înconjoară, de la persoane dragi, animăluțele de companie, cărțile care îmi trec prin mâna, lumina de la câte un felinar dintr-o stație singuratică într-o seară de toamna, poveștile celor care vin din călătorii și multe altele.
În ceea ce privește pornitul motorului creativității în fața unei hârtii albe, cred că depinde foarte mult de starea în care sunt. Nu este ușor să fiu mereu împărțită între două lumi, așa că uneori creativitatea poate fi un ultim model de BMW sau alteori, un trabant obosit într-o dimineață de iarnă. Dar cu niște muzică, poate o plimbare, o cafea aburindă, niște schițe de încălzire și un motan în poală, se dezgheață simțurile și revine poftă de a mă așeza în față acelei hârtii.” Ana-Iulia Glonin
Pe Ana am întâlnit-o la sfârșitul lui 2019, când m-am hotărât să îmi scot poveștile de prin sertare și să le ajut să își găsească drumul spre cititorii lor. Așa că am pornit în căutarea acelei persoane care să înțeleagă și să rezoneze cu atmosfera din cărțile mele, ca mai apoi să o însuflețească prin forme și culoare. În urma unei recomandări, am descoperit-o pe Ana și după câteva mailuri, ne-am întâlnit pentru prima dată pe Skype, iar asta a dus la o colaborare din care au apărut două cărți și câteva ilustrații simpatice pentru seria de povestioare cu girafa Lola.
În vara lui 2022, am reușit să ne întâlnim și față-n-față la unul dintre restaurantele dragi mie din București, apoi într-o cafenea. A fost atât de bine, cu mâncare bună și cafea și veselie, încât nici măcar ploile calde de vară nu ne-au gonit acasă.
Ana iubește ilustrația pentru copii și, pentru că are multe de spus despre și nu numai, ne-am conversat online și a ieșit interviul acesta viu colorat precum universurile pe care le creează.
Ana Groszler. Dragă Ana, de ce ilustrație? Ce anume ți-a condus pașii pe drumul acesta? Ce dorințe și așteptări te leagă de ilustrație?
Ana Glonin. Dragă Ana, înainte de toate aș vrea să îți mulțumesc pentru această oportunitate de a sta de vorbă și în scris. Mă bucur nespus că ne-am cunoscut și aștept cu drag colaborările noastre viitoare.
Recunosc că nu mai știu unde a început totul. De când mă știu am creioane și pensule în mână. A fost mereu un mijloc cheie de expresie pentru mine și m-a ajutat să-mi amintesc că pot exista și lucruri frumoase în lume. Acesta a și devenit scopul artei mele până la urmă: să pot aminti oamenilor că există frumos, că există bine și există speranță, chiar și în lucrurile mărunte.
Pe plan personal, îmi doresc foarte mult ca într-o zi să mă pot dedica full-time ilustrației și scrisului.
Ana Groszler. Care sunt provocările unui artist român? Perspectiva ta, desigur.
Ana Glonin. Ca artist român, consider că principalele provocări sunt reprezentate de aspectul financiar și de felul în care este percepută arta la noi în țară (mai ales partea de ilustrație). Cu toate acestea, avem mulți artiști minunați și susținători ai artei românești care fac eforturi continue spre a aduce o schimbare în bine.
Ana Groszler. Cum arată pentru tine o zi obișnuită de lucru?
Ana Glonin. Draga mea, mi-aș dori foarte mult să îți pot descrie o rutină demnă de Instagram sau Pinterest, dar, din păcate, așa ceva nu face parte (încă) din viața mea.
Având un job full-time fără legătură cu partea artistică, prima parte a zilei începe cu o cafea tare și
mailuri, meeting-uri etc. O pauză de masă îmi mai permite să schițez din ideile înflorite printre rândurile unui Excel. După ora șase începe a doua parte a zilei la un mic birou îndesat între o bibliotecă mare și multe plante. O a doua cafea apare în peisaj și, cu pensula în mână, mă pot concentra pe proiectele în curs și pe idei pentru viitor.
Weekend-urile îmi permit să mă așez cu soțul meu (tot ilustrator și el) și să desenăm cât e ziua de lungă, poate cu o pauză de ronțăială sau o tură prin oraș. Acestea sunt zilele mele preferate și ceea ce îmi doresc să devină într-o zi “zile obișnuite de muncă”.
Ana Groszler. Când mă uit la ilustrațiile tale, am impresia că alunec într-o lume fantastică, într-o poveste cu zâne și elfi. De unde fascinația pentru zona aceasta?
Ana Glonin. Cred că trebuie să încep prin a menționa că mereu am considerat că viață este tristă și plictisitoare fără un strop de magie.
Iar această mentalitate sigur a avut rădăcini în copilărie. Tatăl meu a avut grijă să-mi cultive imaginația spunându-mi și citindu-mi nenumărate basme, ducându-mă la piese de teatru pentru copii și învățându-mă tot ce știa despre natură. Ca orice om de știință respectabil, a avut mereu un ochi pentru detalii și o curiozitate aproape copilărească pe care mi le-a transmis. Iar eu, ca orice copil respectabil, am absorbit toate învățăturile lui (bineînțeles, cu o doză zdravănă de magie din povesti, așa de gust).
De asemenea, cred că generația mea a prins și multe filme frumoase pe teme fantastice. Țin minte cum mă uităm cu mama cu sufletul la gură pe Hallmark la “Merlin”, “Snow Queen”, “Snow White”, “Journey to the West” și multe altele.
Nu în ultimul rând, soarta clar mi-a fost clar pecetluită atunci când am făcut cunoștință cu operele domnului Tolkien.
Ana Groszler. Cum faci pace cu piticul sabotor pe nume Criticul Interior ? Care este relația ta cu Eșecul sau Frustrarea, frați buni cu sus-numitul?
Ana Glonin. Ne-a luat mult să facem pace. Mulți ani am fost cu încrederea în sine la pământ. Nu a fost ușor. Dar cred că am reușit să cresc suficient încât să mă pot așeza acum cu ei trei la cafea și să discutăm civilizat. Fac parte din viață și vin de fiecare dată cu o lecție și o oportunitate de creștere și îmbunătățire.
Nu e plăcut, însă trebuie să mergi înainte și să iei lucrurile așa cum sunt. Cu siguranță, ceva mult mai bun te așteaptă undeva de-a lungul drumului.
Ana Groszler. Cine sunt ilustratorii care ți-au influențat parcursul artistic și cum ți-ai descrie propriu stil de ilustrație?
Ana Glonin. Nu m-am gândit niciodată la cum mi-aș descrie stilul. Poate ca o călătorie viu colorată printr-o pădure de basm, veche de când lumea, cu arbori seculari, plină de flori, plante, fluturi și zâne. Stilul are elemente feminine pronunțate, dar fără a părea prea diafan. Iar fiecare lucrare pe care o fac are o poveste, gândită și adusă pe hârtie cu cât mai multe detalii, așteptând să fie descoperită de către privitor.
Cel mai mult cred că m-a influențat Jackie Morris, artista mea preferată din toate timpurile. Îmi doresc să pot ajunge la nivelul ei de măiestrie. Și dacă aș avea vreodată ocazia să ajung la o lansare de-a dânsei sau la vreun atelier, aș fi onorată să o cunosc.
În al doilea rând, cu siguranță Elena Kukanova m-a inspirat mereu cu stilul ei de basm, mai ales când vine vorba despre ilustrațiile sale superbe cu scene și personaje din lumea lui Tolkien.
Nu în ultimul rând, ilustrațiile misterioase și viu colorate ale lui Benjamin Lacombe mi-au dat mereu curajul să-mi pun ideile pe hârtie, oricât de inedite ar fi.
Ana Groszler. Cum a fost pentru tine întâlnirea cu Grif, protagonistul simpatico-ursuz din Antarcticus Polopus (n.r. Grif pleacă în vacanță)? Ai vreun personaj (sau mai multe) din serie, care ți s-a(u) lipit de suflet?
Ana Glonin. A fost o experiență foarte frumoasă această întâlnire, precum și ocazia de a-l acompania pe Grif de-a lungul drumului său.
Am mai multe personaje care mi s-au lipit de suflet.
În primul rând, iepurele din lună m-a cucerit întru totul. Îmi amintesc când citeam textul pentru prima oară și am dat de scurtul pasaj despre cum trăiește el pe lună și are și castel unde mai organizează câte un bal. Am simțit cum o iau la goana rotițele imaginației. Cine este acest iepure? Îți imaginezi ce personaj influent și exagerat de excentric este acest iepure? Ca dovadă că nu am putut trece peste acest sentiment copleșitor, a trebuit să-i fac portretul ȘI castelul. Dacă vreodată va avea un “single” acest domn iepure, mi-ar fi entuziasmate degetele să-i ilustrez povestea.
În al doilea rând, recunosc că Grif și Vrăjitoarea Încurcă-Borcane mi s-au lipit de suflet la fel de tare, dar dintr-un alt punct de vedere. Cumva cele două personaje, și mai ales dinamică dintre ei, mi-au amintit de mine și soțul meu. Iar cu ocazia asta i-am îndrăgit cu atât mai mult.
Ana Groszler. Dacă într-o dimineață, uneltele de desenat ar dispărea de pe rafturile din întreaga lume, ce ai face cu la fel de multă bucurie?
Ana Glonin. Ooo, ce zi tristă ar fi aceea… Dar dacă chiar ar fi pe așa, cu siguranță m-aș dedica cu mare bucurie scrisului de povești și broderiei. Ambele sunt pasiuni mult îndrăgite, pentru care foarte des mă găsesc rugând universul să mai adauge câteva ore într-o zi. Poate-poate așa aș putea să le dedic și lor la fel de mult timp. Aș fi curioasă să văd ce ar ieși.
Ana Groszler. Completează, te rog, propoziția: Căpcăunul durduliu, dansator grațios de cha-cha și mâncător de gem caută …
Ana Glonin. partener de dans, preferabil cu o pasiune de nedescris pentru cha-cha și care știe să facă pâine numai bună de mâncat cu gem.
Ana Groszler. Cu ce artist ai sta la taifas și o ceașcă aburindă de cafea (sau ceai) într-o zi caldă de primăvară? Nu este musai să fie ilustrator(ilustratoare), poate fi și dansator de cha-cha, precum Căpcăunul mâncător de magiun …
Ana Glonin. Să nu râzi de mine, dar mi-aș dori mult să pot sta la taifas cu Ian McKellen. Mereu mi-a părut un artist incredibil de versatil, de o sensibilitate aparte și cu o viziune foarte caldă asupra lumii.
Ana Groszler. Care sunt sursele tale de inspirație? Cum (re)pornești motorul creativității în fața unei hârtii albe?
Ana Glonin. Natura mi-a fost muză fidelă dintotdeauna. În rest, reușesc să găsesc inspirație în tot ce mă înconjoară, de la persoane dragi, animăluțele de companie, cărțile care îmi trec prin mâna, lumina de la câte un felinar dintr-o stație singuratică într-o seară de toamna, poveștile celor care vin din călătorii și multe altele.
În ceea ce privește pornitul motorului creativității în fața unei hârtii albe, cred că depinde foarte mult de starea în care sunt. Nu este ușor să fiu mereu împărțită între două lumi, așa că uneori creativitatea poate fi un ultim model de BMW sau alteori, un trabant obosit într-o dimineață de iarnă. Dar cu niște muzică, poate o plimbare, o cafea aburindă, niște schițe de încălzire și un motan în poală, se dezgheață simțurile și revine poftă de a mă așeza în față acelei hărții.
Ana Groszler. Când mă uit la parcursul unui artist pe care îl admir, îmi dau seama că mentorii joacă un rol esențial în construcția și devenirea lui. Pe lângă munca și efortul personal, bineînțeles. Dar intersecțiile acestea extraordinare cu oameni care intră în viețile noastre transformându-le pentru totdeauna, sunt foarte rare și speciale. Providențiale, aș putea spune. Tu ai o astfel de persoana în viața ta ? Sau poate ești tu persoana aceasta din viața cuiva :).
Ana Glonin. Ai perfectă dreptate aici. Mentorii sunt persoane care într-adevăr intră în viețile noastre și le transformă pentru totdeauna. Iar intersecția cu ei este o un dar incredibil de valoros.
Eu am avut privilegiul de a avea o asemenea experiență devreme în viață.
Pe vremea când începeam școala, părinții mei m-au dat și la Școala de Arte Plastice în paralel. Am avut parte de trei profesoare extraordinare (grafică, pictură și sculptură) care m-au ghidat pe parcursul a opt ani. A fost prima mea interacțiune cu artiști adevărați. Pe lângă tehnică, aceste femei minunate m-au învățat să privesc lumea printr-un cu totul alt filtru.
Crescând alături de dânsele mi-am dezvoltat o mentalitate mult mai deschisă, mai inclusivă și mai tolerantă decât aș fi făcut-o altfel. Nu ai cum să crești printre atâtea culori și să vezi lumea în alb și negru.
Una din aceste profesoare mi-a rămas mentor până acum vreo opt-nouă ani când ne-a părăsit pentru meleaguri mai înalte.
Mă gândesc la dânsele foarte des și le voi fi mereu recunoscătoare pentru că m-au ajutat să-mi cresc primele rădăcini în tărâmul magic al artei.
Nu putem încheia, desigur, fără câteva întrebări-fulger:
Ana Groszler. Buline sau dungi?
Ana Glonin. Buline
Ana Groszler. Jazz sau rock?
Ana Glonin. Jazz
Ana Groszler. Proză scurtă sau roman?
Ana Glonin. Ambele
Ana Groszler. Ficțiune sau non-ficțiune?
Ana Glonin. Ficțiune
Ana Groszler. Cafea sau ceai?
Ana Glonin. Cafea
Ana Groszler. Bicicletă sau patine cu rotile?
Ana Glonin. Bicicletă
Mulțumesc, dragă Ana, pentru răspunsuri și pe curând într-o nouă poveste.
*
Pe Ana o găsiți și aici:
https://www.instagram.com/ana.glonin.art/