Înțelepciunea unui balon de săpun
Într-o bună zi, un săpun cu miros de liliac se supără foarte tare pe întreaga omenire și, de necaz, începu să facă balon după balon. Cică oamenii îl folosesc, dar nu îl apreciază și nu îl înțeleg deloc. In plus, îl consumă fără milă și îl aruncă fără regret.
“Ce să-i faci? Sunt doar un amărât de săpun și nimic mai mult”, se gândi el și conchise că părerea lui nu valorează nici cât două cepe degerate.
Unul dintre baloanele hrănite cu spiritul războinic al săpunului, îi ascultă răbdător vorbăria, până când se plictisi și îi spuse:
– Ai face bine să-ți schimbi atitudinea. De zile întregi te ascult cum te plângi. Ba că oamenii sunt răi, nerecunoscători și te consumă după bunul lor plac; ba că nimeni nu se gândește de unde vii și câtă munca stă în spatele fabricării tale. Nimeni nu-ți recunoaște rolul în menținerea curățeniei corporale și nimeni nu apreciază miresmele tale fine. Dar hai!, recunoaște că te smiorcăi degeaba.
– Vai de mine! Nu pot crede că îmi vorbești așa, balonule.
– Bag seama că ai uitat cum am apărut din bolboroselile tale și din energia ta negativă, dragul meu. Nu pot fi prea prietenos. Sunt direct și-ți spun verde în față că văd doar două soluții la problema ta: fie te cerți cu toata lumea, fie începi sa apreciezi toate lucrurile frumoase din viața ta de săpun. Eu unul ți-aș sugera sa alegi a doua varianta, ai trece mai ușor prin viața.
De pildă, eu: existența mea este efemeră, sunt fragil și mă pot sparge cât ai zice „pește!”. Dar nu mă plâng. Mă auzi tu pe mine văicărindu-mă?
– Nu chiar. Nu, recunoscu săpunul, vădit încurcat și oarecum jenat.
– Chiar nu mă plâng, aprobă săpunul. Mă înalț ușor către tavan și mă bucur de călătorie. Mă bucur atât de mult, încât poți zări curcubeul dacă mă privești cu atenție. Și fac asta, deși știu că drumul meu se poate întrerupe în orice moment.
– Cam ai dreptate, balonule.
– Normal că am dreptate, zise balonul. Nu că aș dori să te cert, însă ești atât de nemulțumit, încât nu vezi cu ce plăcere te cumpără oamenii sau cu câtă plăcere te folosesc după.
– Tu de unde știi? ridică săpunul din sprânceană, puțin neîncrezător. Că doar nu ești acolo când se întâmplă asta.
Balonul ar fi vrut să îi dezvăluie secretul, dar nu îi mai ajunse timpul. Făcuse „poc!”. Existența lui efemeră tocmai luase sfârșit.
Trist, săpunul se consola în sinea lui spunându-și că oricând ar mai putea face niște baloane care să îi țină companie, deși nu era sigur că acestea că vor fi la fel de înțelepte precum strămoșul lor. Așa că își propuse, de dragul balonului, să vadă de acum încolo viața în culori mai roz.
Și asta repede, pentru ca observă el cu îngrijorare, se cam subțiase în ultimul timp. Presimțea că în curând avea să vină ziua în care nu va mai putea face baloane. De fapt, în ziua aceea nu va mai putea face nimic.
Ușa se deschise, întrerupându-i șirul gândurilor. Săpunul inspiră adânc și zâmbi bărbatului care îl luă din savonieră.