Povestea unui buzunar
Un domn înalt și subțire avea o pereche de mustăți strașnice și un halat cu buzunare.
Și mai avea domnul un băiețel, și o pisică cu blana moale, căreia îi plăcea să își bage mereu na-sul, pardon, botul, acolo unde nu-i fierbea oala.
Într-o zi, după ce luă la rând vesela din bucătărie, pisica se vârî cu totul în buzunarul halatului de casă. Asta, pentru că am uitat să vă spun, buzunarele îi stârniseră dintotdeauna curiozitatea. Își închipuia pesemne că va găsi acolo un șoricel grăsun, plesnind de sănătate, sau măcar niște lapte de pasăre. Numai că, ce să vedeți voi? Buzunarul nu avea nici șoricei grași, nici lapte de pasăre. Avea în schimb doi ochi și o gură, care se căscă mare, mare, pregătită să o înghită cu totul.
– Ce cauți aici, băgăcioaso? o întrebă buzunarul răgușit. Când îl auzi, pisica se sperie atât de tare, încât mieună prelung și țâșni afară, fugind cât o ținură picioarele.
În toată tevatura iscată, pisica trase de-o ață ce atârna într-un colț al buzunarului până îl des-prinse de la locul lui. Îl târî așa prin casă și, neștiind ce să facă mai departe cu el, îl abandonă într-un colț al camerei, apoi se făcu nevăzută. Bietul buzunar rămase pe jos ca un popândău bleg și neajutorat, până când, într-un târziu, se dezmetici. Se privi în oglinda din perete și des-coperi că îi crescuseră două picioare despre care nu avusese habar până atunci. Uimit, se ridică, își scutură mâinile și încă nesigur pe picioarele sale, porni mai departe.
Abia făcu doi pași, când un tigru din pâslă albastră veni în goană spre el. Îl prinse între dinți, îl molfăi dintr-o parte în alta a gurii, apoi îl scuipă direct în bena unui camion din lego parcat neregulamentar pe covor. Plictisit, Tigrul tropăi spre tărâmuri noi și mai interesante, dincolo de bariera de cuburi din lemn și puzzle-uri.
Când bietul buzunar își veni în fire, trecuse deja ceva vreme și în jurul său se lăsase seara. Prin ferestrele deschise larg, intra primăvara cu miros de cireșe, împreună cu vocile oamenilor care treceau prin fața casei. Deodată auzi ușa de la intrare deschizându-se și două mâini se întinseră spre el.
– Cum ai ajuns tocmai aici, mititelule? îl întrebă domnul înalt și subțire, din spatele căruia privea băiețelul curios.
Buzunarul nu știa cum să le vorbească oamenilor astfel încât aceștia să îl poată înțelege. Așa că se încruntă și tăcu încurcat. Dar bărbatul nici nu se aștepta ca acesta să îi răspundă. Îl luă de pe jos cu grijă, scoase o papiotă și un ac dintr-un sertar și îl cusu la loc pe halatul său de casă. Apoi luă o carte din bibliotecă și începu să îi citească băiețelului o poveste cu pirați și pisici obraznice.
Buzunarul ostenit închise ochii și adormi repede, visând cum devenise pirat și fugărea de zor, o pisică obraznică și un tigru din pâslă albastră.